Trolul - javra laşă şi fără caracter care nu ştie ce e respectul şi recunoştinţa

https://sites.google.com/site/diaconiinsconcsteritory/trolul--javra-lasa-si-fara-caractercare-nu-stie-ce-e-respectul-si-recunostinta

Trol cu epoleţi sub drapel : colonel DRULĂ cu a sa duamnă DRULĂ suină care are naturelul sensibilos

https://sites.google.com/site/diaconiinsconcsteritory/trol-cu-epoleti-sub-drapel-colonel-drula-cu-a-sa-duamna-drula-suina-care-are-naturelul-sensibilos

Diaconu Eusebiu încasînd răngi geruliene în dinţi

http://idiotssansfrontieres.forumgratuit.ro/t58-diaconu-eusebiu-incasind-rangi-geruliene-in-dinti#65

Famiglia mafiota Udrea-Ponta a votat la vedere pro-Ghita , dupa care a deplans soarta Olgutei Vasilescu

https://politicata.wordpress.com/2016/03/31/famiglia-mafiota-udrea-ponta-a-votat-la-vedere-pro-ghita-dupa-care-a-deplans-soarta-olgutei-vasilescu/

La fel ca si 99% din populatia cinstita , am anticipat exact ca Ghita Sebastian va fi aparat de gasca de parlamentari penali si asa s-a intamplat. Ladiscursul halucinant al iepurasului speriat, deputatii au raspuns generos votand, unii la vedere, impotriva incuviintarii retinerii sau arestarii.

O scurta paranteza : daca pretinzi ca ai creat o televiziune de stiri si citezi in parlament dintr-un fel de neterminat din Slatina, esti mult mai prost decat prevede legea. La fel de tampit esti si cand il acuzi pe „mafiotul” Alexe de toate nenorocirile care ti se intampla,  mai bine admira-l intr-o poza de colectie, alaturi de un anume dottore si seful famigliei PSD Prahova

Dar ia sa vedem , cine a fost in fruntea celor care au votat la vedere ? Vechiul cuplu de amici si parteneri de afaceri Udrea & Ponta. Cine a tacut malc ieri, dupa ce s-a intamplat asta ? Basescu Traian , desigur.

Poate a crezut careva ca exagerez atunci cand, de pe la inceputul lui 2014 incoace, am tot scris despre pactul dintre Basescu si Ponta. Poate n-ati crezut in dovezile, destule dintre ele publicate si de altii, relatiilor de afaceri din famiglia Basescu-Udrea-Ponta. Poate nu ati crezut nici in fotografii, e dreptul vostru

Dar gest mai clar ca si cel ieri, nu cred ca poate exista si nu vad de ce dovada mai e nevoie ca sa inteleaga oricine cum lucreaza mafia transpartinica. Hai, sa zicem ca pe Ponta il mai intelegi, era vorba de amicul si sponsorul sau dintotdeauna, de omul care l-a facut sa-si piarda mintile inainte de 40 de ani , sa se apuce de afaceri mafiote si sa se creada atotputernic. Dar Udrea ? Ah, pardon, vorbim de alta vizitatoare de noapte a micului mafiot obraznic, asa cum chiar ea a recunoscut.

Mai e nevoie de dovezi ? Ok…

Dupa ce in batjocura tuturor au votat la vedere in favoarea mafiotului din Prahova, amandoi, Udrea si Ponta s-au apucat sa deplanga soarta cruda si nedreapta a retinutei primarite Olguta Vasilescu. Nu serios, chiar mai vreti si alte dovezi ?

Pentru toti cei mentionati in postare as avea in incheiere doar cateva initiale, dar de ajuns ca sa le dea frisoane : SUA – FBI- DNA . Vor urma detaliile intr-o postare de poveste, ramaneti aproape …

Academicianul Dinu C. Giurescu aniversează 89 de ani

AUREL I. ROGOJAN

„Ca istoric vă depun mărturie că istoria, până la urmă, nu iartă. În timp, istoria aşează pe fiecare unde-i este locul, după fapta şi gândurile sale. De fapt, nimic nu se dobândeşte de-a gata, nimic nu se obţine de-a gata. Totul cere muncă, stăruinţă, credinţă şi, mai ales, dragoste pentru ţară“.

Dinu C. Giurescu

Luna februarie ne prilejuieşte aniversări de referinţă pentru spiritualitatea românească, fie că este vorba despre mari personalităţi care au intrat în istorie (Bogdan Petriceicu Haşdeu, Spiru Haret sau Constantin Brâncuşi ), fie că ne putem împlini îndatorirea de ne exprima, în aceiaşi măsură, simţămintele de preţuire şi respect faţă de oameni mari ai poporului nostru, care, deşi ajunşi la vârste înaintate, continuă să fie prezenţe notabile active în viaţa cetăţii.

Academicianul Dinu C. Giurescu împlineşte, luni 15 februarie, venerabila vârstă de 89 de ani pe „câmpul de bătaie“, având ca adversari pe cei care au ca scop de război scoaterea din istorie a poporului român. Domnia Sa, care „face parte dintr-o adevărată dinastie de mari istorici ai României“, dedicată cercetării, scrierii şi predării „Istoriei Românilor“, a ajuns să trăiască momentul răzbunării duşmanilor de moarte ai românilor, cu cea mai perfidă armă, ştergerea memoriei societăţii, a identităţii naţionale. Căci ce altceva este istoria, decât „(…) memoria umanităţii sau a fiecărei societăţi în parte: ce au făcut înaintaşii, cum s-au descurcat, unde suntem astăzi“, aşa cum simplu, pe înţelesul tuturor, o definea chiar cel mai vigilent şi aprig străjer al „Istoriei Românilor“, profesorul Dinu C. Giurescu.

Bunicul său, istoricul Constantin Giurescu (1875-1918 ), a fost conferenţiar de Istorie modernă a românilor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi membru activ al Academiei Române, iar tatăl, academicianul Constantin C. Giurescu (1901-1977), a fost profesor universitar, istoric, diplomat şi om politic. Dintre marile opere pe care ni le-a lăsat moştenire fac parte: Istoria românilor, patru volume apărute între anii 1935 şi 1942 la Editura Fundaţiilor Regale , dar şi primele două volume din ediţia nouă, în coautorat cu fiul, Dinu C. Giurescu, apărute la Editura Ştiinţifică în anii 1974 şi 1976.

În prezent, istoricul constată cu amărăciune: „În fapt, Istoria românilor a dispărut ca disciplină formativ în învăţământul liceal. Tinerilor li se oferă o istorie care poate fi a oricui. Şi este aşa deoarece curricula este una singură pentru toate categoriile de şcoli. Regresul este şi mai mare pentru că se renunţă definitiv la studiul Istoriei ca disciplină fundamentală, pe cale de consecinţă şi la români şi a lor istorie ca materie de studiu“.

Cum s-a putut întâmpla, cum de a fost posibilă această insultă la adresa poporului român ? Iată ce răspuns , tot simplu şi pe înţelesul tuturor, are dascălul de istorie a românilor: „În zilele noastre a-ţi iubi ţara este aproape un delict! Cu cât uiţi mai repede şi mai ireversibil trecutul care-ţi aparţine, cu atât mai uşor îţi pierzi identitatea.
Cine vrea să devenim ca popor o masă uniformă, cenuşie, fără trecut, deci fără viitor? Stupida trufie de-a şterge din memoria oamenilor trecutul va duce mai devreme sau mai târziu la dispariţia noastră ca neam. Asta vrem?

Pentru că istoricul Dinu C. Giurescu nu voia să devenim un popor ca o masă diformă, a acceptat să intre în politică şi la 21 decembrie 2012, în calitate de decan de vârstă al deputaţilor, avea să spună:

„Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La acest moment al desfăşurării ordinii de zi, să-mi daţi voie să vă împărtăşesc câteva gânduri care sunt pornite din experienţa mea de profesor şi de cercetător al istoriei noastre. România noastră de astăzi însumează o evoluţie: plus şi minus de-a lungul unui îndelungat răstimp. Ca atare, ne întrebăm cum va fi ţara noastră de mâine. Pentru a putea răspunde la această întrebare, daţi-mi voie să ne îndreptăm spre realităţile pe care le trăim.

De interesul naţional se vorbeşte mult şi adesea. El este însă peren. El ne însoţeşte în momentul din care ne naştem şi pleacă din noi în momentul în care ieşim de pe scenă. De fapt, acest interes, până la urmă, se poate defini că este ceea ce vrem să fim, adică oameni liberi, prosperi şi respectaţi. De aici şi nevoia unui proiect naţional pentru propăşirea ţării, fiindcă de prea multe ori s-a făcut o confuzie între scop şi mijloace.

Şi încep, după a mea meserie, încep cu şcoala. Şcoala şi slujitorii ei să încercăm să-i repunem în drepturile lor. Avem obligaţia de a ne recunoaşte şi a cinsti limba şi literatura română, istoria şi geografia patriei, identitatea noastră; deopotrivă am moştenit aceste valori şi ele vor merge mai departe.

Tot acum pot să spun că celelalte comunităţi etnice îşi afirmă individualitatea şi cultura, îşi exercită efectiv drepturile şi libertăţile constituţionale. Avem, de asemenea, datoria, mergând către partea materială, datoria de a fructifica bogăţiile ţării în beneficiul, însă, al cetăţenilor.

România este bine-cunoscută prin pământul ei roditor, udat de numeroase ape. Începuturi bune au fost efectuate în ultimele luni, ele se cuvine însă a fi dezvoltate şi extinse.

Însă, cu pământul României este o problemă. El se vinde în prezent de şase-opt ori mai ieftin decât pământurile similare din celelalte ţări europene, şi această problemă va trebui să fie rezolvată. (…) trebuie să valorificăm bogăţiile minerale în interesul cetăţenilor, fie în regie proprie, fie prin intermediul unor terţi, dar cu redevenţe care să se situeze la plafonul de sus,obişnuit în celelalte ţări europene.

Pădurile, după cum ştiţi, au fost tăiate fără noimă în ultimul deceniu şi jumătate şi a sosit acum timpul ca tăierile să se facă raţional, pentru ca fondul forestier să poată fi apărat cum trebuie.

De fapt, întreg acest progres economic şi de relansare a economiei, de care vorbim, nu este cu putinţă dacă nu încercăm să valorificăm şi să dispunem de veniturile pe care ţara le oferă şi aşteaptă să fie puse în valoare.

Suntem for legislativ şi, ca atare, avem datoria morală şi obligaţia să îndreptăm acele legi sau dispoziţiuni care au pricinuit numeroase neplăceri sau chiar suferinţe. Acum aş trece la câteva componente ale societăţii noastre actuale.

Încep cu armata. Armata să fie înzestrată cu ce are nevoie. Îmi exprim respectul pentru militarii noştri care au apărat şi apără în continuare ţara noastră. Şi mă gândesc şi la pensionarii militari. (…) Îmi exprim acelaşi respect pentru medici şi personalul sanitar care salvează vieţi în fiecare zi. Să facem astfel încât să nu mai moară nimeni în faţa unui spital închis în numele unei reforme sanitare.

Pensionarii sunt patru milioane şi jumătate. Constituie o permanentă problemă pentru noi, pentru că o duc foarte greu. S-au făcut unele îmbunătăţiri, de asemenea, în ultimele şapte-opt luni, dar foarfeca preţurilor şi dimensiunile pensiilor propriu-zise nu le permit decât să trăiască la limită, adeseori chiar în condiţii de foamete.

Ca profesor, mă întâlnesc foarte adesea cu tineri, fie studenţi, fie absolvenţi, şi preocuparea lor majoră este ce vor face după aceea. Vor găsi un loc de muncă? Vor putea să-şi fructifice capacităţile sau nu? Şi aceasta constituie o problemă permanentă.

(…) Suntem for legislativ şi sigur că avem în mintea şi în gândurile noastre să ne respectăm cetăţenii, care nu o dată au fost socotiţi ca o masă de manevră chemată să-şi dea voturile din patru în patru ani.

Dacă vorbim de cei vii de astăzi, să ne gândim însă şi la înaintaşii care au lucrat şi au trăit şi s-au luptat pentru propăşirea neamului. Să nu lăsăm cimitirele eroilor să fie în paragină şi să fie pângărite. Să nu mai lăsăm monumentele istorice şi arhitectura de patrimoniu în paragină.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca istoric vă depun mărturie că istoria, până la urmă, nu iartă. În timp, istoria aşează pe fiecare unde-i este locul, după fapta şi gândurile sale. De fapt, nimic nu se dobândeşte de-a gata, nimic nu se obţine de-a gata. Totul cere muncă, stăruinţă, credinţă şi, mai ales, dragoste pentru ţară.

Acum, doamnelor şi domnilor deputaţi, Vă rog să redaţi Parlamentului bicameral locul ce i se cuvine ca instituţie fundamentală a statului de drept. În încheiere, întrebarea care stăruie în faţa noastră este: Ce fel de ţară lăsăm tinerilor de astăzi şi urmaşilor noştri?

Eu nădăjduiesc că veţi găsi în inimile şi în gândurile dumneavoastră răspunsul la această întrebare.

Vă mulţumesc!“

Speranţele cu care a intrat în politică i-au fost repede spulberate, iar una dintre marile dezamăgiri le-a avut atunci când s-a lovit de opacitatea mintal-patriotică a unui ministru al învăţământului, care refuzase, nu doar să vadă consecinţele dezastruoase ale unor politici antinaţionale în educaţie, învăţământ şi cercetare, ci şi să se ţină de cuvânt, atunci când i-a promis profesorului că-şi va face timp pentru o discuţie de fond asupra stării sistemului de învăţământ.

Fiind ales vicepreşedinte al Academiei Române, la începutul lunii mai 2014 a demisionat din Parlament, dar şi din partid. Cu acest prilej a declarat: „Aș fi vrut poate să pot spune că am făcut mai mult, oamenii așteaptă de la noi tot efortul. Cred însă că n-am dezamăgit pe nimeni. Să nu-i uităm pe oameni nici o clipă și nici datoria noastră față de ei“.

Academicianul Dinu C. Giurescu a trăit demn şi a oferit semenilor săi un model de demnitate dincolo de declaraţii. Tatăl, Constantin C. Giurescu a fost deţinut politic. Ca fiu de deţinut politic, nu şi-a putut împlini decât târziu vocaţia de istoric. În 1988 s-a stabilit in S.U.A., primind şi cetăţenia americană . În 1990 a revenit România, fiindcă aici era patria, ţara de care nu se putea despărţi…

Discursul public al academicianului cu cetăţenie americană este aşa cum îi dictează conştiinţa de român: „Ajunge cu târârea în genunchi în faţa celor puternici. Fără fermitate și demnitate în relația cu marile puteri nu putem obține nimic! Întotdeauna cei mari s-au înțeles între ei (…). Ţara arată ca un vapor în derivă. E o ţară în derivă, care se desface bucată cu bucată (…) şi, dacă va continua aşa, se va desface de tot. Tot ce s-a votat este pentru slăbirea suveranităţii României. Asta se va vedea la primul şoc care va veni din afară.
(…) O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin conlucrarea tuturor acestor factori. Este cazul României“.

Românii Vă datorează omagiul lor, domnule profesor, pentru marile lecţii de istorie predate ex catedra, prin luările Dumneavoastră de poziţie temerare, de vajnic combatant pe Frontul Apărării Neamului Românesc.

Salve Magister!

Sursa: http://www.cotidianul.ro/cotidianul-276219

GIBONIADA : Acest om e capabil de orice ca să-şi salveze pielea. O scurtă istorie uitată

http://www.gandul.info/puterea-gandului/acest-om-e-capabil-de-orice-ca-sa-si-salveze-pielea-o-scurta-istorie-uitata-13707463

Un prieten sociolog, pasionat de psihologie comportamentală are o teorie cu care poate nu eşti de acord, dar care te pune pe gânduri.

Românii au suferit nişte mutaţii de comportament faţă de societate, faţă de politicieni şi liderii care îi conduc, indiferent de nivel. În mod inexplicabil, aproape, au dezvoltat o toleranţa ieşită din comun faţă de marile greşeli ale celor din administraţie, Parlament, Guvern, Cotroceni. Arată prea multă înţelegere sau lipsă de reacţie în faţa marilor nedreptăţi sociale la care au fost supuşi în ultimii 25 de ani, fie că vorbim despre corupţie, taxe crescute sau tăierea veniturilor cu 25%.

Au luat această toleranţă, au trecut-o prin sacii plini de frustrări de acasă, de la muncă şi au transformat-o în acte de intoleranţă incredibile pe care le exercită sau le varsă în universuri mici: pe stradă, la semafor, la grădiniţa copilului, în parcarea supermarketului, faţă de un vecin care şi-a pus maşina pe locul rezervat de altul.

Prietenul meu are o vorbă: când înjură în trafic, românii de fapt îşi înjură conducătorii, doar că nu îşi dau seama. Cu cât mai mulţi vom muta din nou, intoleranţa din zonă mică în spre leadership-ul acestei ţări, cu cât le vom arata ca nu trecem peste greselile lor, cu atât mai repede se va reforma clasa politică şi administraţia României, spune el.

O istorie uitată:

Iunie 2012. Revista Nature, în ediţia sa online, scria despre cum teza de doctorat a Premierului României (încă în funcţie) cuprindea fragmente mari aparţinând altor scrieri, fără să fie citate corect, conform normelor academice (pe scurt, premierul României, Victor Ponta, plagiase).  

 

Unul dintre primele ziare străine cu renume care prelua această informaţie - Frankfurter Allgemeine Zeitung- publica, la doar câteva zile distanţă, şi un interviu în care jurnalistul Karl-Peter Schwarz susţinea că presupusul caz de plagiat era cu mult mai grav, cu cât existau pagini întregi copiate cuvânt cu cuvânt, aşa cum şi presa din România avea să dovedească, negru pe alb.  

 

Ştirea despre plagiatul Premierului României a făcut înconjurul lumii, aducând un imens prejudiciu de imagine României. Informaţia a fost preluată de sute de publicaţii din străinătate, de la Washington Post şi NewsWeek, până la Le Monde sau BBC. Comentariile erau foarte puţin plăcute, analiştii văzând copiatul la şcoală şi la universitate ca pe „formă endemică de necinste în România”. 

 

27-28 iunie 2012. Victor Ponta, în El Pais, în timp ce academicienii români îi analizau, deja, teza de doctorat, pentru a da un verdict:

„Pero si la Comision de Etica dictamina que ha plagiado..” 

„Entonces, seguro que me retiro”

 

Reporter: „Dacă membrii Comisiei vor stabili că este plagiat?” 

Victor Ponta: „Atunci, sigur că mă voi retrage”. 

 

29 iunie 2012. Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis că lucrarea de doctorat a lui Victor Ponta este un plagiat şi că premierul ar fi copiat 85 de pagini de la alţi autori fără să fi citat sursa şi chiar împrumutând din retorica autorilor, ca şi cum ar fi scris cu mâna sa fiecare rând.  

 

18 iulie 2012. Consiliul Naţional de Etică, despre care presa si lumea academică a spus ca a fost "aranjat" de ministrul interimar al Educaţiei, Liviu Pop, a stabilit că teza lui Vitor Ponta nu este un plagiat. 

 

20 iulie 2012, Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti a stabilit că teza de doctorat a lui Victor Ponta este un plagiat. În aceleaşi zile, raportul ştiinţific a 3 profesori de drept, unul de la Sorbona, unul din Strasbourg şi unul din Bucureşti, stabilea foarte clar. Teza intitulată „Curtea Penală Internaţională”, semnată V.Ponta este un plagiat.

Cadrele universitare care au dat verdict de plagiat au suferit nişte presiuni extraordinare. Sute de petiţionari, oameni din lumea academică română şi străină s-au unit în faţa acestui atac de ilegalităţi, iar mesajele au fost publicate în presa din străinătate, aducând, prin refuzul lui Victor Ponta de a demisiona dupa un plagiat dovedit, din nou, un grav prejudiciu de imagine României.

 

Arc peste timp: 02 Noimebrie 2014. Victor Ponta candidează, tot din funcţia de premier din care nu a plecat (aşa cum spunea în El Pais) şi de şef al PSD, la funcţia de preşedinte al României. 

După umilinţa trăită de românii din diaspora în turul 1, Victor Ponta le promitea alegătorilor că se va ocupa personal ca niciun cetăţean să nu rămână în afara secţiei de vot în al doilea tur: 

 

„Este inadmisibil ca unul, 10, 100 din cetăţenii României să nu poată să voteze. Motiv pentru care, tot ceea ce ţine de instituţiile publice, pentru ca în ziua de 16 noiembrie să nu existe nici măcar un cetăţean român care să nu îşi poată exercită dreptul de vot, vom face. Cu siguranţă, tot în ceea ce ţine de Guvern şi Ministerul Afacerilor Externe şi de instituţiile guvernamentale (...) Trebuie să arătăm respect faţă de orice cetăţean român care vrea să voteze (...) Vreau ca în 16 noiembrie, la ora 21, absolut tot cetăţenii români care doresc să îşi exercite dreptul democratic de a vota să voteze, pentru că asta dă legitimitate viitorului preşedinte, pentru că asta arată respect pentru toţi cetăţenii României, şi cei care trăiesc în ţara şi cei care trăiesc în Moldova, în Europa şi în afara Europei. Sunt convins că în 16 noiembrie acest lucru se va întâmpla”.  

  

16 noiembrie 2014. Mii de români au rămas în afară secţiilor. Au fost împrăştiaţi cu gaze lacrimogene, în modul cel mai josnic cu putinţă. 

 

06 decembrie 2014. Victor Ponta, într-un interviu: „Cu siguranţă dacă DNA va cere începerea urmăririi penale faţă de mine voi demisiona. Doar n-o să spunem acum că stă prim-ministrul cercetat penal”.

Eu nu îl mai cred. Va încerca să desfiinţeze DNA, va încerca să îi ameninţe, va înfiinţă un DNA paralel care să infirme o eventuală decizie de urmărire penală.

 

Au trecut 3 săptămâni de la cel mai grav atac petrecut la adresa libertăţii şi democraţiei românilor. După trei săptămâni, premierul României, Victor Ponta, ne dă asigurări că va plecă numai dacă va fi urmărit penal de DNA.

 

Că a plătit din punct de vedere politic greşelile din campanie, pentru că a pierdut în turul 2. În viziunea diverşilor cetăţeni, a pierde din punct de vedere politic înseamnă şi o asumare a eşecului, adică demisia, fără să mai pună condiţii, fără să mai găseasc scuze sau motive să că stea agăţat de putere.

 

Fiecare zi în care Victor Ponta este premierul României aduce grave prejudicii ţării, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.

 

Oare ce semnal îi trebuie lui Victor Ponta să accepte că a pierdut, că a greşit foarte mult, că e vina lui şi că nimic nu-l mai îndreptăţeşte să stea în fruntea României? 

 

Pentru cetăţenii României, împiedicarea votului ar trebui să fie penalizată scurt, fără loc de explicaţii, scuze, minciuni, soluţii ascunse.

 

Un astfel de atac la adresă libertăţii democratice, încălcarea dreptului constituţional de a vota este genul de eroare peste care românii, ca popor, nu trebuie să treacă.

 

Tocmai de aceea, minţile care au stat în spatele acestei strategii de campanie trebuie să plece. Dacă nu acum, dacă nu în faţa acestui gen de nedreptate, atunci când vor considera că au greşit şi vor da dreptate poporului?

 

Dacă românii nu elimină astfel de lideri, putem, oare, să sperăm la o reformare profundă a clasei politice şi la o evoluţie în societatea românească? Dacă da, atunci după ce criterii?

„Cine fură azi un ou, maine va fura un bou”. Eu traduc aşa: „Cine fură azi o teză de doctorat, mâine fură libertatea şi democraţia”.

 

În 2 şi 16 decembrie politicienii nu ne-au furat locul de parcare. Au îndrăznit să ne fure dreptul de a vota. Astăzi ne spun zâmbind că le pare rău, dar că vor să rămână în fruntea noastră pentru că mai au „lucruri bune şi importante” de făcut pentru noi.

TREZIȚI-VĂ ROMÂNI! SE ÎNTOARCE MONA MUSCĂ!

https://bogdancalehari.wordpress.com/2014/12/07/treziti-va-romani-se-intoarce-mona-musca/

Între 2000 și 2004 – când peste țară, găini și numărătorii de ouă, Guvernul Adrian Năstase așternuse liniștea ca umbra unei păsări de pradă – trei politicieni au continuat să vorbească tare și cu mult curaj. Am să-i numesc într-o ordine, poate, subiectivă: Traian Băsescu, Mona Muscă și Emil Boc.

Ca om ce iubește mult liniștea, m-am “bucurat” când unul dintre “zurbagii” (Mona Muscă) a fost pus la colț, acolo unde îi era de fapt locul de la bun început. Mona Muscă dăduse note nu numai studenților dar și Securității! Adică, mai bine zis, scrisese note informative despre  studenții arabi.  Onorabila Lavinia Șandru a dat-o în gât. PNL, la presiunea expresă a onorabilului Crin Antonescu, a dat-o afară!  Partidul a rămas curat, ca și președinte de onoare, onorabilul Quintus!  Și asta pentru că notele informative pe care acesta le-a dat la SECU, la vremea lui, n-au fost despre studenții arabi. Și nici n-au fost multe, doar 188!

A ramas în politica mare, crema: Crin Antonescu… împreună cu bunul său prieten și mentor , Dan “Crescent” Voiculescu. Nici acesta nu i-a turnat pe arabi. Cei doi și alte persoane aidoma lor, tot onorabile, au încercat după aceea să le ia gâtul și celorlalți doi zurbagii. Au reușit parțial. Unul a fost alungat acum câțiva ani, altul, Traian Băsescu, pleacă acum.  “Rănit”, dar în viață. Prin câte a trecut și din câte a scăpat! N-au reușit să-l facă! Ar merita numit, “Nemuritorul”.

Se întoarce însă Mona Muscă! După șapte ani de tăcere, după șapte ani de exil, a cutezat să vorbească! Într-o țară în care zilnic vorbesc Bogdan Chirieac, Gâdea, Badea, Vadim sau Adrian Năstase, ea ar trebui să tacă! Ca să nu murdărească! Într-un loc în care păsările de pradă trec drept porumbei, este normal ca Muscă să treacă drept pasăre de pradă.

Un fior străbate țara: se întoarce Mona Muscă! Ce ne facem? Va aduce cu ea, din nou, scandalul și mizeria morală în politica românească. Să sperăm,  alături de “persoanele onorabile”, că soarta noastră va fi alta.